Poate că te-ai întrebat vreodată cum ar fi să trăiești acolo unde se termină pădurea și începe cerul. Eu nu mă întreb, pentru că am trăit așa. Din 2018 până în septembrie 2026 am lucrat ca meteorolog la Stația Meteorologică de pe Vârful Omu, cel mai înalt colț locuit din Munții Bucegi. Șase luni pe an, stația a fost casa mea. Acolo sus, timpul nu avea ceas: se măsura în răsărituri, în furtuni de zăpadă și în tăceri atât de adânci, încât le auzeai cum respiră.

Lucram în ture de câte două săptămâni: două săptămâni sus, printre vânt și ceață, apoi două jos, printre oameni și zgomote de oraș. Dar inima mea rămânea mereu acolo, pentru că muntele nu te lasă să pleci cu adevărat. Mai ales când îl iubești cu adevărat.

Pasiunea care m-a ținut cald

Pe lângă observarea vremii, care era, da, treaba mea de meteorolog, am găsit căldură în fotografie și video. În zilele liniștite, și chiar în cele furtunoase, ieșeam afară cu aparatul și prindeam frumusețea brută a munților: ceața care se strecoară printre stânci dimineața, norii care se joacă cu vârful, furtunile care apar dintr-odată ca un avertisment.

Fotografia, trăirea mea

În bucuria de a fi eu însumi am descoperit fotografia. Și am văzut cum o poză face mai mult decât o mie de cuvinte.

Aici privesc trăind ceea ce este deja aici, misterul vieții… din nou și din nou, totul apare ca fiind nou. Aici mă bucur să împărtășesc cu tine, dragă omule, trăirea sufletului meu. Și în această împărtășire simt cu adevărat că trăiesc.

Dincolo de limitele impuse de această lume, viața se arată de fiecare dată a fi un mister. Te invit la o călătorie în filmul vieții mele, prin fotografie. Și aici să fii, poate, inspirat să te descoperi pe tine din nou, într-o nouă trăire. Să te lași, poate, surprins de o nouă viziune în viața ta.

Ce fac acum

După ani petrecuți ca meteorolog la Vârful Omu, am coborât de la stație, dar nu de la munte. Acum sunt ghid montan și îi însoțesc pe drumeți pe trasee, aducând în teren tot ce am învățat despre vreme și despre cât de repede se poate schimba totul la altitudine. Fotografia rămâne pasiunea mea cea mai mare.

Un cuvânt de grijă pentru tine, drumețule

În cei mulți ani petrecuți acolo sus, am văzut cât de repede se poate schimba totul. Un cer senin poate deveni furtună în doar câteva minute. De aceea, dacă te-ai gândit vreodată să urci pe munții Bucegi, îți las două sfaturi simple, dar esențiale:

Cunoaște traseul tău. Nu te băga „așa, să vezi”. Informează-te bine înainte.

Verifică vremea și poartă haine potrivite. Nu e lux, e siguranță.

Din experiență știu: uneori, cele mai simple lucruri te salvează.

Îți mulțumesc

Dacă ai ajuns pe această pagină, înseamnă că, măcar puțin, ți-e drag muntele. Poate că vrei să afli cum e viața sus, poate că vrei să cauți inspirație sau doar o poveste frumoasă. Oricum ar fi, îți mulțumesc că ești aici.

Și dacă vrei să vezi cum arată un apus la 2.500 de metri, te invit să urmărești fotografiile mele. E ca și cum ai urca pe munte și ai fi aici cu mine, pe vârf…